În spatele onorabilității presupuse de apartenență la valorile academice a celor care conduc Universitatea „Transilvania“ din Brașov se ascunde un grup de personaje care derulează de ani de zile, în strânsă prietenie cu Primăria Brașov (în special cu primarul George Scripcaru), afaceri necurate:
- evaziune fiscală, deturnări de fonduri europene, licitații cu firmele de casă ale oamenilor din primărie și din partidele locale, atribuiri directe și supraevaluări de servicii și bunuri achiziționate, trafic de influență, abuz de funcție, spălări de bani, îmbogățiri de CV pentru oameni politici, nepotism, mită pentru acordarea de titluri universitare, mită pentru concursuri trucate, cumpărare de voturi, falsificare organizată de liste cu adeziuni electorale, fals în declarații, sclavie mascată în rândul studenților, contabilitate paralelă și altele.
Influența unor persoane de la nivelul conducerii universității Transilvania din Brașov se manifestă inclusiv în Ministere, Parlament ori alte Agenții de la nivel central, astfel explicându-se de ce orice inițiativă ori semnalare a unor nereguli și fraude la adresa universității/Primăriei/instituții subordonate, sunt băgate sub preș.
Grupul de interese (o veritabilă MAFIA locală) din zona universității, dovedește conexiuni subterane în zona de business și evident, politică, atât de numeroase încât sufocă deja și toate încercările presei locale de a explora ,,zona academică” brașoveană, spațiu care este în mod artificial de mulți ani menținut de factori din zona Primăriei ca un soi de ,,paravan antiseptic” în fața oricărei imixtiuni ,,din exterior” în ,,treburile urbei”.
Un aspect pervers al ,,politicii de cadre” organizată de grupul de interese, uns politic prin alegeri de operetă acum 4 ani, este atragerea cu țintă clară a cât mai multor personalități (sau personaje) din rândul conducerii administrației locale și județene, a instituțiilor din toate domeniile socio-economice, a trusturilor mass-media și firește din zona politică (indiferent de gradul de alfabetizare de care aceste personaje dau dovadă). Aceștia, la rândul lor, sunt atrași de renumele dat de profesarea în cadrul unei universități, ceea ce ,,dă bine” prin CV-urile pline de formă dar goale de conținut.
La tabloul ,,suspiciunilor” se adaugă diverse afaceri imobiliare cu terenuri și imobile din patrimoniul universității (pare-se în strânsă legătură cu factori politici locali), stranii contracte de închiriere/comodat cu diverse asociații, fundații dar și firme private fără o legătură directă cu domeniul educațional. La acestea se mai adaugă ,,sifonări” de bani din bugetul universității prin alocarea unor sume cu titlu provizoriu pentru plăți pe proiecte de cercetare, contracte cu firme ,,de casă”, din zona Primăriei, abonate la contracte cu instituții de stat, ori proiecte de cercetare la care parteneri externi sunt chiar firme ale unor angajați (aflați în funcții de conducere) constituite cu obiect de activitate identic cu specializarea facultăților/departamentelor pe care aceștia le conduc.
Totodată a fost promovat un sistem de avansare în carieră, atât pentru personalul didactic dar și nedidactic/auxiliar bazat pe interese de afaceri, rudenie, prietenie ori avantaje materiale în detrimentul multor angajați onești deși poate mult mai valoroși. Acest sistem conține, uneori la vedere, angajări ale apropiaților unor personaje din universitate, de exemplu pe posturi inferioare și apoi, în nefiresc de scurt timp, promovarea internă pe posturi cu o calificare superioară și cu salarii aferente. Această practică discreționară nu lasă nicio șansă celor care muncesc cinstit să aibă un progres normal în cariera profesională/universitară, asistând astfel la un gen de sclavie intelectuală în detrimentul calității, în domeniul cercetării cel puțin, însoțită de o stare demotivațională, fapt pentru care mulți tineri valoroși care se simt discriminați părăsesc după câțiva ani de astfel de frustrări sistemul.
Cei care nu sunt privilegiații conducerii pot să stea mult și bine pe grade profesionale inferioare, în ciuda valorii lor profesionale, pentru că nu li se dă acceptul de a face parte din comisii, proiecte etc la care au acces doar ,,prietenii capabili”, cei abonați la câștigul pe mai multe planuri, indiferent dacă se află sau nu în diverse forme de conflict de interese. Toate acestea debutează cu o serie de concursuri trucate sau ,,cu destinație”, astfel încât la ora actuală Universitatea Transilvania a ajuns o afacere de familie și prieteni.
Pentru a fi siguri că în universitate nu vor pătrunde persoane incomode, conducerea a luat acum doi ani decizia organizării de concursuri pe perioadă determinată, de fapt o etapă de ,,carantină” pentru selectarea viitoarelor ,,cadre de nădejde”. Recent s-a desfășurat un mare scandal generat de acordarea pe criterii total inechitabile și discriminatorii a unor gradații de merit pe cinci ani doar apropiaților actualei conduceri și chiar lor înșiși, adică celor care au propus și aprobat criteriile de eligibilitate și modul de punctare pentru a face parte din invocata listă.
Cu toate că o mare parte dintre practicile din interiorul acestei instituții publice de învățământ se regăsesc și la nivelul altor universități din țară, totuși, se pare că la Universitatea Transilvania din Brașov lucrurile au evoluat până la cote paroxistice, în care ,,relațiile de serviciu” mai sus zugrăvite sunt însoțite în prezent din partea grupului de interese de atitudini relaxate, de etalarea nonșalantă a încălcărilor (sub pretextul autonomiei universitare) și uneori chiar de amenințări la care sunt supuși cei care cutează să ceară explicații.
Cu toate că o mare parte dintre practicile din interiorul acestei instituții publice de învățământ se regăsesc și la nivelul altor universități din țară, totuși, se pare că la Universitatea Transilvania din Brașov lucrurile au evoluat până la cote paroxistice, în care ,,relațiile de serviciu” mai sus zugrăvite sunt însoțite în prezent din partea grupului de interese de atitudini relaxate, de etalarea nonșalantă a încălcărilor (sub pretextul autonomiei universitare) și uneori chiar de amenințări la care sunt supuși cei care cutează să ceară explicații.
Bineînțeles că demersurile noastre la Ministerul Educației și Cercetării s-au lovit invariabil de același răspuns: Autonomia universitară! Era și cazul, pentru că majoritatea celor din funcțiile de conducere, în frunte cu rectorul Ioan Vasile Abrudan, ocupă simultan și diverse funcții în Minister, ARACIS, CNFIS, CNCSIS ori CNATDCU.
Totodată o serie de acțiuni/semnalări întreprinse de cadrele universitare oneste pentru lămurirea unor probleme grave generate de conducerea universității au fost respinse prin trecerea unor hotărâri prin Senatul universității, cei vizați punându-se la adăpost sub ,,aparenta” democrație a votului acestui organism profund corupt din universitate.
Senatul s-a dovedit o mașinărie de votare (a se citi acoperire) pentru o serie de anomalii economico-financiare și juridice, unele dintre ele făcând chiar obiectul unor acțiuni în instanță. Senatul nu este altceva decât o jucărie justificativă în mâna Biroului Permanent al Senatului, un grup de personaje mult contestate, practicate de abuzuri și susceptibile de acte repetate de corupție.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu